—

WHAT IS THIS PRINCIPLE?

10% of life is made up of what happens to you… 90% of life is decided by how you react.

WHAT DOES THIS MEAN?

We really have NO [...]]]> Discover this 90/10 Principle. It will change your life (or at least the way you react to situations).

—

WHAT IS THIS PRINCIPLE?

10% of life is made up of what happens to you… 90% of life is decided by how you react.

WHAT DOES THIS MEAN?

We really have NO control over the 10% of what happens to us. The 90% is different. YOU determine the 90%

HOW? By your reaction.

You cannot control a red light. However, you can control your reaction.

Do not let people fool you. YOU can control how you react.

—o0o—

Let’s see this example:

You are having breakfast with your family. Your daughter knocks over a cup of coffee onto your business shirt.

YOU HAVE NO CONTROL over what has just happened.

What happens next will be determined by HOW YOU REACT.

…

You curse. You harshly scold your daughter for knocking the cup over. She breaks down in tears.

After scolding her, you turn to your wife and criticize her for placing the cup too close to the edge of the table. A short verbal battle follows.

You storm upstairs and change your shirt. Back downstairs, you find your daughter has been too busy crying to finish her breakfast and getting ready to go to school. She misses the bus.

Your spouse must leave immediately for work. You rush to the car and drive your daughter to school.

Because you are late, you drive 40 miles per hour in a 30 mph speed limit zone.

After a 15-minute delay and throwing $60.00 traffic fine away, you arrive at school. Your daughter runs into the building without saying goodbye.

After arriving the office 20 minutes late, you realize your forgot your briefcase.

Your day has started terrible. As it continues, it seems to get worse and worse. You look forward to coming home.

When you arrive home, you find a small wedge in your relationship with your wife and daughter.

Why? Because of how you reacted in the morning.
-
Why did you have a bad day?

A) Did the coffee cause it?
B) Did your daughter cause it?
C) Did the policeman cause it?
D) Did you cause it?

The answer is: D
-
You had NO CONTROL over what happened with the coffee.

How you reacted in those 5 seconds is what caused your bad day!

>>>
Here is what could have and should have happened.
<<<

Coffee splashes over you. Your daughter is about to cry.

You gently say: “It’s okay, honey, you just need to be more careful next time.”

Grabbing a towel, you go upstairs and change your shirt. You grab your briefcase, and come back down in time to look through the window and see your child getting on the bus. She turns and waves. You arrive 5 minutes early and cheerfully greet the staff.
…
Notice the difference?

Two different scenarios. Both started the same. Both ended different.

WHY? Because of how you reacted.

You really have no control over 10% of what happens in your life.
The other 90% was determined by your reaction.

—————————————-

Absolutely everything we do, give, say or even think, it’s like a Boomerang. It will come back to us.

If we want to receive, we need to learn to give first… Maybe we will end with our hands half empty, but our hearts will be filled with love.

And those who love life, have that feeling marked in their hearts…

Cand tatal i-a spas ca nu-i poate da banii, [...]]]> Un barbat i-a oferit fetitei sale in varsta de 12 ani o anumita suma de bani daca accepta sa tunda iarba. Fetita s-a apucat cu malt sarg de treaba si pana seara intreaga peluza era perfect tunsa, cu exceptia unui petic de iarba ramas intr-un colt.

Cand tatal i-a spas ca nu-i poate da banii, caci nu a respectat intelegerea, fetita i-a raspuns ca prefers sa uite de bani, dar nu este dispusa sa tunda ai iarba din acel petic.

Curios sa afle de ce, tatal s-a dus sa verifice portiunea de gazon netunsa. Chiar in mijlocul ierbii se afla o broasca raioasa mare. Fetitei i se facuse mila de ea si a refuzat sa o striveasca cu masina de tuns iarba.

Oriunde exista iubire, exista si dezordine. Ordinea perfecta ar face din aceasta lume un cimitir.

***

Maestrul sustinea ca lumea pe care o percep majoritatea oamenilor nu este lumea Realitatii, ci o lume pe care si-o creeaza ei insisi.

Cand un erudit a incercat sa-l contrazica, Maestrul a luat doua bete si le-a asezat pe podea sub foma literei T, dupa care l-a intrebat:

- Ce vezi aici?
- Litera T, a raspuns savantul.
- Exact ceea ce credeam. In Realitate nu exista asa ceva, o litera T. Aceasta reprezinta un simbol care exista doar in mintea ta. Aici se afla doar doua crengi rupte, in forma de bete.

***

- Cum ma pot schimba ?
- Tu esti tu insuti, asa ca nu te poti schimba pe tine, la fel cum nu te poti desparti de picioarele tale.
- Inseamna ca nu pot face nimic?
- Poti sa intelegi si sa accepti acest lucru.
- Cum m-as putea schimba daca ma accept asa cum sint?
- Cum te-ai putea schimba daca nu te accepti asa cum esti? Cine nu accepta nu se poate schimba: cel mult reprima.

***

O femeie aflata in coma era pe punctul de a muri. Dintr-o data, ea s-a simtit ridicata la cer si s-a trezit in fata Scaunului Judecatii de Apoi.

- Cine esti? a intrebat-o o Voce.
- Sunt sotia primarului, a raspuns ea.
- Nu te-am intrebat a cui sotie esti, ci cine esti tu.
- Sunt mama a patru copii.
- Nu te-am intrebat a cui mama esti, ci cine esti tu.
- Sunt invatatoare.
- Nu te-am intrebat ce profesie ai, ci tine esti tu.

Si dialogul a continuat in acelasi fel. Orice ar fi raspuns femeia, cuvintele ei nu pareau sa raspunda la intrebarea: “Cine esti tu?”

- Sunt crestina.
- Nu te-am intrebat care este religia ta, ci cine esti tu.
- Sunt cea care a fost la biserica in fiecare zi si le-a dat de pomana ceIor sarmani.
- Nu te-am intrebat ce ai facut, ci cine esti tu.

In mod evident, ea nu a trecut de examen, caci a fost trimisa inapoi pe pamant. Cand s-a trezit din coma, femeia s-a decis sa afle cine este. Si astfel, intreaga ei viata s-a schimbat.
Datoria voastra este sa fiti. Nu sa fiti cineva, nici sa nu fiti nimic – caci asa se nasc lacomia si ambitiile; nu sa fiti cutare sau cutare – caci asa deveniti conditionati; ci pur si simplu sa fiti.

Articol preluat de pe damaideparte.ro

L-am consultat pe Belker si am descoperit ca avea sa moara de cancer. Am spus familiei ca nu se poate [...]]]> Ca veterinar, am fost chemat sa consult un caine in varsta de zece ani, numit Belker. Stapanii cainelui, Ron, sotia sa Lisa si fiul lor Shane erau foarte atasati de Belker si sperau intr-un miracol.

L-am consultat pe Belker si am descoperit ca avea sa moara de cancer. Am spus familiei ca nu se poate face nimic pentru Belker si m-am oferit sa execut procedura de eutanasie a batranului catel la ei acasa.

In timp ce stabileam urmatorii pasi, Ron si Lisa mi-au spus ca, dupa parerea lor, ar fi bine ca fiul lor de 6 ani, Shane, sa urmareasca procedura. Ei credeau ca Shane ar putea sa invete ceva din aceasta experienta.

In urmatoarea zi, am simtit familiarul nod in gat atunci cand familia lui Belker l-a inconjurat. Shane parea atat de calm, mangaind batranul caine pentru ultima data, incat m-am intrebat daca intelegea ce se petrece. In decursul a cateva minute, Belker s-a stins in liniste.

Micutul baiat a parut sa accepte trecerea lui Belker fara vreun pic de dificultate sau confuzie. Am stat cu totii pentru o vreme, impreuna, dupa moartea lui Belker, comentand cu glas tare tristul fapt ca vietile animalelor sunt mai scurte decat cele ale oamenilor. Shane, care ascultase in liniste, a spus cu glasul lui subtire:

- Eu stiu de ce.

Speriati, ne-am intors cu totii spre el. Cuvintele pe care le-a rostit in urmatorul moment m-au uimit. Nu auzisem niciodata o explicatie mai alinatoare.

El a spus:

- Oamenii se nasc pentru a invata cum sa traiasca o viata mai buna – cum e sa iubesti pe toata lumea mereu si sa fii bun, nu-i asa?

Copilul de sase ani a continuat:

- Ei bine, cateii stiu deja cum sa faca toate lucrurile astea, deci nu trebuie sa traiasca la fel de mult…

Preluat de pe damaideparte.ro

Cam in acel timp, un om de afaceri se plimba pe plaja, [...]]]> Intr-o zi un pescar statea intins pe o plaja insorita, cu undita infipta in nisip aruncand o dara subtire de umbra peste valurile linistite si sclipitoare. El se bucura de caldura soarelui de dupa-amiaza si de ideea ca ar putea prinde un peste.

Cam in acel timp, un om de afaceri se plimba pe plaja, incercand sa re elibereze de stresul acumulat peste zi. Observa pescarul care satea pe plaja si se decise sa afle de ce acesta pescuia in loc sa munceasca pentru a-si face un trai mai bun alaturi de familia lui.

- Nu vei prinde multi pesti in felul acesta, a spus omul de afaceri. Ar trebui mai degraba sa muncesti decat sa stai intins pe plaja.

Pescarul s-a uitat catre intreprinzator, a zambit si l-a intrebat:

- Si care va fi rasplata?

- Pai, poti lua navoade mari si sa prinzi mai mult peste, a venit raspunsul omului de afaceri.

- Si apoi care va fi rasplata mea, a intrebat pescarul, inca zambind.

Omul i-a raspuns:

- Vei face bani si vei putea sa iti cumperi o barca, ce va avea ca rezultat o cantitate mai mare de peste prins.

- Bine, dar apoi care va fi rasplata mea, a intrebat din nou pescarul.

Omul de afaceri incepuse sa devina un pic iritat de aceasta intrebare repetitiva:

- Iti poti cumpara o barca mai mare si sa iti angajezi niste oameni.

- Si care va fi rasplata mea? a repetat pescarul.

Intreprinzatorul devenea furios.

- Nu intelegi? Iti cumperi apoi o flotila intreaga pentru pescuit, navighezi peste tot prin lume si ii lasi pe angajati sa prinda peste pentru tine.

Inca o data pescarul a replicat:

- Bine bine, dar care va fi rasplata mea?

Omul de afaceri devenise rosu de furie si a inceput sa urle la pescar:

- Tu chiar nu intelegi ca poti deveni intr-atat de bogat incat nu va mai trebui sa muncesti vreodata? Nu vei mai avea nici o grija pe lumea asta. Iti poti petrece restul zilelor relaxandu-te pe plaja asta, privind apusul si ascultand marea!

Pescarul, inca zambind se uita in sus catre om si ii spuse:

- Dar tu ce crezi ca fac chiar acum?

O alta varianta a aceleiasi povesti:

Un om de afaceri american se plimba pe plaja, intr-un mic sat mexican de pescari. O barca intra in port si pescarul coboari cu un cos plin de pesti. Americanul il felicita pe pescarul mexican pentru pestii sai frumosi si il intreaba:

- Cat timp ti-a luat sa pescuiesti acesti pesti?

- Destul de putin, raspunse mexicanul.

- Dar de ce nu ai ramas mai mult, ca sa prinzi mai multi pesti? intreba bancherul.

- Pentru ca acesti cativa pesti ne ajung mie si familiei mele.

- Si ce faci in restul timpului?

- Pai ma scol cand vreau, ma duc sa pescuiesc un pic, ma joc cu copiii mei, imi fac siesta impreuna cu nevasta… Seara ma duc in sat sa ma intilnesc cu prietenii, bem un pahar de vin, cantam la chitara… O viata placuta, ce mai!

Americanul il intrerupe:

- Asculta! Am un M.B.A. de la Harvard si pot sa te ajut. Ar trebui sa incepi prin a pescui mai mult si cu beneficiile astfel obtinute sa iti cumperi un vas mai mare. Cu banii pe care o sa ti-i aduca acest vas, poti sa-ti cumperi un al doilea si tot asa pana cand vei avea o mica flotila. Apoi, in loc sa vinzi pestele unui intermediar, ai putea sa negociezi singur cu fabrica sau sa-ti deschizi propria fabrica de peste. Asa ai putea sa renunti la satucul asta si sa te muti la Mexico City, Los Angeles sau chiar New York si sa-ti dirijezi de acolo propriile afaceri…

Mexicanul intreaba atunci:

- Cat timp ar lua toate astea?

- Intre 15 si 20 de ani, raspunse bancherul.

- Si dupa asta?

- Ei bine, dupa asta devine interesant, raspunse americanul zambind. La momentul oportun, poti sa-ti introduci societatea la bursa si sa cistigi milioane!

- Milioane? se minuna mexicanul. Si apoi?

- Apoi poti sa iesi linistit la pensie, sa te scoli cand ai chef, sa pescuiesti un pic, sa te joci cu nepotii si sa iti faci siesta cat poftesti cu sotia ta. Iar serile ai putea sa le petreci cu prietenii, band un pahar de vin si cantind la chitara…

Preluat de pe damaideparte.ro

Intr-o zi, Diogene statea la coltul strazii, razand ca scos din minti. - De ce razi, l-a intrebat un trecator? - Vezi piatra aia din mijlocul strazii? De cand am ajuns aici, in aceasta dimineata, zece oameni s-au impiedicat de [...]]]> Parabola urmatoare mi se pare extrem de elocventa in privinta modului in care functioneaza societatea:

Intr-o zi, Diogene statea la coltul strazii, razand ca scos din minti.
- De ce razi, l-a intrebat un trecator?
- Vezi piatra aia din mijlocul strazii? De cand am ajuns aici, in aceasta dimineata, zece oameni s-au impiedicat de ea si au injurat-o, dar nici unul nu a ridicat-o pentru ca altii sa nu se mai impiedice de ea.

Si s-ar putea continua asa, intr-o nota mai moderna: 7 dintre ei au trimis apoi un mail prietenilor plangandu-se de nepasarea in care se afla toti concetatenii lor iar 3 dintre ei au postat pe blogurile proprii aceasta patanie intr-o maniera satirica la adresa societatii. Cel putin unul s-a gandit sa creeze un fisier pps cu muzica pe fundal si cu un mesaj prapastios privind pericolul prezentat de pietrele lasate la intamplare in mijlocul drumului urmat de un alt mesaj, fatidic, in cazul in care nu il mai trimiti la alti 10 prieteni. O petitie a fost apoi lansata online pentru ca cei ce au in administratie curatenia drumurilor sa isi faca treaba.

- Du-te in ploaie si ridica-ti capul si bratele catre cer. Vei experimenta astfel prima revelatie.

A doua zi, eruditul s-a prezentat la raport.

- Am facut [...]]]> Un guru i-a promis unui scolastic ca ii va face o revelatie mai presus de tot ceea ce contin scripturile. Tuburat, savantul l-a intrebat in ce consta revelatia.

- Du-te in ploaie si ridica-ti capul si bratele catre cer. Vei experimenta astfel prima revelatie.

A doua zi, eruditul s-a prezentat la raport.

- Am facut intocmai cum mi-ai spus. Apa mi-a intrat siroi pe gat si m-am muiat tot. M-am simtit ca un idiot.

- Trebuie sa recunosti ca pentru prima zi e o revelatie destul de importanta, nu ti se pare?