Ca veterinar,am fost chemat sa consult un caine in varsta de zece ani,numit Belker. Stapanii cainelui,Ron,sotia sa Lisa si fiul lor Shane erau foarte atasati de Belker si sperau intr-un miracol.
L-am consultat pe Belker si am descoperit ca avea sa moara de cancer. Am spus familiei ca nu se poate face nimic pentru Belker si m-am oferit sa execut procedura de eutanasie a batranului catel la ei acasa.
In timp ce stabileam urmatorii pasi,Ron si Lisa mi-au spus ca,dupa parerea lor,ar fi bine ca fiul lor de 6 ani,Shane,sa urmareasca procedura. Ei credeau ca Shane ar putea sa invete ceva din aceasta experienta.
In urmatoarea zi,am simtit familiarul nod in gat atunci cand familia lui Belker l-a inconjurat. Shane parea atat de calm,mangaind batranul caine pentru ultima data,incat m-am intrebat daca intelegea ce se petrece. In decursul a cateva minute,Belker s-a stins in liniste.
Micutul baiat a parut sa accepte trecerea lui Belker fara vreun pic de dificultate sau confuzie. Am stat cu totii pentru o vreme,impreuna,dupa moartea lui Belker,comentand cu glas tare tristul fapt ca vietile animalelor sunt mai scurte decat cele ale oamenilor. Shane,care ascultase in liniste,a spus cu glasul lui subtire:
- Eu stiu de ce.
Speriati,ne-am intors cu totii spre el. Cuvintele pe care le-a rostit in urmatorul moment m-au uimit. Nu auzisem niciodata o explicatie mai alinatoare.
El a spus:
- Oamenii se nasc pentru a invata cum sa traiasca o viata mai buna – cum e sa iubesti pe toata lumea mereu si sa fii bun,nu-i asa?
Copilul de sase ani a continuat:
- Ei bine,cateii stiu deja cum sa faca toate lucrurile astea,deci nu trebuie sa traiasca la fel de mult…
Preluat de pe damaideparte.ro