Posedăm un corp fizic care e compus din organe. Chiar şi copiii ştiu asta:întrebaţi-i unde le sunt ochii,ei vă vor arăta;şi gura,urechile,nasul,picioarele vi le vor arăta,de asemenea. Mai târziu,la şcoală,ei vor învăţa că omul are cinci simţuri (vederea,mirosul,auzul,gustul şi simţul tactil),având fiecare funcţii bine determinate:funcţiile senzaţiilor tactile nu sunt cele ale gustului sau ale vederii,etc.
Toate raporturile omului cu lumea sunt bazate pe cele cinci simţuri,de aceea el încearcă să profite la maxim de posibilităţile lor şi,deasemenea,să-şi multiplice senzaţiile pe care le furnizează ochii,urechile,pielea,etc…Printre senzaţii,unele sunt mai mult sau mai puţin necesare şi mai mult sau mai puţin intense. De exemplu,gustul:cine ar nega bogăţia,varietatea senzaţiilor produse de gust,mai ales la o masă suculentă? Sau simţul tactil…Când un bărbat şi o femeie se mângâie,ei simt senzaţii de o mare intensitate;se spune că plăcerea sexuală dă cele mai puternice senzaţii,ceea ce este destul de îndoielnic. În general,da,e adevărat,dar nu pentru toată lumea:anumiţi artişti,înzestraţi cu o mare sensibilitate a vederii sau auzului,trăiesc cele mai puternice impresii graţie culorilor şi sunetelor,mai intense decât cele din cazul actului sexual,care adesea îi lasă indiferenţi şi reci.
Majoritatea oamenilor nu e încă aşa de evoluată,putem spune că simţul tactil (în care includem şi sexualitatea) şi gustul sunt,pe moment,cele două simţuri care guvernează lumea. Vederea,auzul şi mirosul ocupă un loc secundar;sunt oameni pe care parfumurile,sunetele şi culorile îi lasă indiferenţi,cu excepţia cazului când este în joc interesul lor,ca în cazul animalelor,unde mirosul,auzul şi văzul sunt extraordinar de dezvoltate,pentru că au nevoie de aceste simţuri pentru a se proteja şi a-şi căuta hrana.
Vă vorbesc de lucruri pe care le ştiţi,dar o fac pentru a vă atrage atenţia asupra concluziilor la care,sigur,nu aţi ajuns. De milenii oamenii exersează cum să-şi multiplice,cum să-şi amplifice senzaţiile şi percepţiile celor cinci simţuri,şi acest joc pe claviatura celor cinci simţuri îl numesc cultură şi civilizaţie. Ei bine,e puţin cam sărăcăcios acest fel de a vedea lucrurile. Oricare ar fi gradul de fineţe pe care l-ar putea atinge,cele cinci simţuri rămân oricum limitate,pentru că aparţin lumii fizice şi nu explorează decât planul fizic. Natura a prevăzut şi alte clape pe claviatură…da,un al şaselea,al şaptelea simţ,de o altă intensitate,de o altă putere. Numai că,pe moment,oamenii s-au limitat la cele cinci simţuri,nu vor să recunoască că sunt şi alte domenii de explorat,de văzut,de atins,de respirat. Nu este deci de mirare că nu pot avea noi senzaţii,mai extinse,mai bogate,mai subtile. Cum se poate explica faptul că,fără a-şi hrăni în nici un fel cele cinci simţuri,anumite fiinţe au percepţii care le duc până la extaz:o lărgire a conştiinţei,o impresie de plenitudine,de grandoare şi imensitate?
Oamenii trebuie să înţeleagă că,necăutând decât acumularea şi amplificarea senzaţiilor fizice,vor avea mari decepţii,deoarece senzaţiile acestea sunt limitate. De ce? Pentru că fiecare organ este specializat:el îndeplineşte o funcţie determinată şi nu procură decât senzaţii ce corespund naturii sale. Pentru a simţi noi senzaţii,trebuie să ne adresăm altor organe,pe care le posedăm.
Observaţi oamenii:ei au posibilitatea de a vedea totul,de a gusta şi atinge totul,de a cumpăra totul,şi totuşi le lipseşte ceva. De ce? Pentru că ei nu ştiu că,pentru a cunoaşte plenitudinea,a descoperi senzaţii de o putere şi bogăţie într-adevăr excepţionale,trebuie să începă prin a nu mai conta exclusiv pe cele cinci simţuri. În acest domeniu orientalii sunt capabili de a face experienţe absolut de neconceput pentru occidentali. În India sau în Tibet,de exemplu,anumiţi yoghini locuiesc în găuri scobite în pământ. În această obscuritate,în linişte absolută,nu există nici un fel de hrană pentru cele cinci simţuri,pe care yoghinul reuşeşte să le amorţească prin meditaţie. Iar când simţurile se opresc din funcţiune,ele nu mai absorb energia psihică destinată centrilor subtili:atunci,aceştia se trezesc şi yoghinul începe să vadă,să audă şi să simtă,să atingă elementele fluidice din regiunile superioare. Iată deci scopul pentru care aceste fiinţe excepţionale încearcă,unii timp de ani de zile,să-şi suprime senzaţiile vizuale,auditive,olfactive,etc…oprind orice mişcare. Rămâne doar gândirea;în continuare,ei îşi opresc până şi gândirea,pentru a trăi în comunitate totală cu Divinitatea.
Dumnezeu a depus în sufletul uman posibilităţi pe care o existenţă întoarsă prea mult spre exterior le împiedică a se trezi. De altfel,ce faceţi atunci când meditaţi? Închideţi ochii pentru a vă putea întoarce atenţia spre interior…Dar aş dori să aduc o precizare la acest subiect. Când meditaţi,nu rămâneţi prea mult timp cu ochii închişi;altfel,de vreme ce nu sunteţi încă yoghini hinduşi,riscaţi să adormiţi. Deschideţi din când în când ochii,fără a vă lăsa atenţia distrasă de ceea ce vă înconjoară,închideţi-i,apoi deschideţi-i din nou…Bineînţeles,pentru a medita se recomandă în general de a închide ochii,pentru că aceasta ajută la izolare şi concentrare. Dar dacă îi închidem prea mult timp,adormim…
Ce se petrece:deschizând ochii,ne trezim,iar închizându-i,ne pregătim să dormim. Este un proces înregistrat în creier de milioane de ani,iar natura,care este fidelă şi veridică,spune:“Aţi închis ochii? Înseamnă că doriţi să dormiţi. Foarte bine,vom aranja asta!” Şi iată-vă,scufundat întro…“meditaţie” profundă! Dimpotrivă,când deschideţi ochii,este semnalul de trezire:totul se pune în mişcare,începe să funcţioneze,creierul,braţele,picioarele…Da,o mică mişcare,o nimica toată –deschiderea ochilor –declanşează o lume întreagă! Această problemă,a închiderii şi deschiderii ochilor,este foarte importantă. Vi se spune uneori:“Dar deschideţi ochii!” E un fel de a vorbi,pentru că ochii voştri sunt deschişi;atunci,despre care ochi este vorba? Ei bine,despre alţi ochi care sunt mai lucizi,care au o vedere mult mai profundă,mai spirituală. Ochii corpului vostru sunt deschişi,într-adevăr,dar mai aveţi şi alţi ochi,iar aceştia sunt închişi. Totuşi uneori,observăm că ei există,şi că se pot deschide.
Uneori,pentru a putea deschide aceşti ochi spirituali,care văd aspecte mai subtile ale realităţii,trebuie închişi ochii fizici. Alteori,dimpotrivă:închizând ochii fizici îi închidem pe cei spirituali şi deschizând ochii fizici îi deschidem pe cei spirituali. Vedeţi,sunt nuanţe foarte subtile. Încet-încet,veţi reuşi să distingeţi toate acestea şi să vă serviţi de ele în viaţa cotidiană.
Occidentalii au dus la perfecţiune viaţa celor cinci simţuri. Ei îşi imaginează că în acest fel vor cunoaşte totul…şi vor fi fericiţi. Ei cunosc destule lucruri,e adevărat,încearcă multe senzaţii,dar cele cinci simţuri devorează toată energia lor psihică şi nu le rămâne nimic pentru partea spirituală. În occident,oamenii trăiesc prea mult senzaţiile fizice şi nu mai au energie pentru a o concentra spre alte facultăţi,care se pot trezi. Prea multe senzaţii! “Trăim”…desigur că trăim;dar e o viaţă care care ascunde adevărata viaţă. Trebuie să înţelegeţi aceasta,şi să vă decideţi să eliminaţi multe senzaţii care împiedică o reală percepţie a lucrurilor.
La ora actuală,folosirea drogurilor se extinde tot mai mult…Din cauza dorinţei de a scăpa din insipida viaţă cotidiană,din ce în ce mai mulţi oameni caută evadarea în opiu,haşiş,marijuana,cocaină,heroină…Toţi acei care folosesc aceste droguri obţin anumite senzaţii de clarvedere,de claraudiţie,etc…care le pot da iluzia de a atinge stări de conştiinţă superioare. Dar se înşală,şi în timp îşi pierd chiar şi propriile facultăţi intelectuale şi îşi ruinează sănătatea. Aceste droguri,deşi sunt utilizate de secole în Orient sau în America de Sud,sunt foarte nocive pentru sistemul nervos.
Hinduşii şi Tibetanii au o înaltă cunoaştere a ierburilor,e o ştiinţă care se transmite de milenii. Unele,se pare,permit când sunt mâncate a trăi săptămâni fără hrană;altele,de a rămîne zi şi noapte în zăpezile Himalaiei fără a suferi de frig. Acestea mi s-au spus;nu le-am verificat,dar e posibil. Eu cred în puterea ierburilor. Există,de asemenea,preparate foarte puternice graţie cărora putem să ne provocăm viziuni şi dedublare. Citim,în anumite cărţi,că în Evul Mediu se cunoşteau pomade,unguente,cu care vrăjitoarele îşi ungeau corpul pentru a merge la Sabat. În realitate,ele nu mergeau nicăieri cu corpul fizic,ci cu corpul astral. Anumiţi medici au verificat realitatea acestor fenomene. Ei au adaptat reţetele,care sunt dificil de reconstituit exact,pentru că nimic nu era spus clar,şi le-au experimentat. În toate aceste unguente se introduceau substanţe excitante,care provoacă dedublarea.
Dar să lăsăm această problemă. V-am spus aceste lucruri numai pentru a vă arăta că există produse extrem de puternice care vă dau acces la planurile mai subtile decât cel fizic,dar aceste produse sunt adesea foarte nocive. De aceea vă sfătuiesc să nu vă serviţi niciodată de ele. Cea mai bună soluţie este de a căuta toate aceste senzaţii de plenitudine,libertate,bucurie,dilatare prin mijloace spirituale. Iată,este aici drumul regal. Adevăraţii discipoli nu contează pe nimic din exterior,ei ştiu că Dumnezeu a depus toate comorile şi toată bogăţiile,toate produsele tuturor laboratoarelor şi farmaciilor în ei înşişi,e suficient să le caute şi să le folosească. Ar fi păcat pentru voi,după ce aţi stat zece,douăzeci de ani într-o şcoală iniţiatică,să nu fi învăţat să puneţi în valoare bogăţiile pe care le posedaţi.
Fiecare organ de simţ ne procură o parte din cunoaşterea lumii şi e interesant de ştiut cum sunt aceste simţuri ierarhizate. Simţul tactil e specializat în ceea ce este solid,nu atingem nici ceea ce este gazos,nici ceea ce este eteric,un pic lichidele,dar mai ales solidele. Gustul e specializat pentru lichide. Veţi spune:“Ba nu,când pun o bomboană în gură,ea e solidă,şi am totuşi o senzaţie de dulce…“ Ah! Vă voi răspunde că n-aţi studiat bine problema:gustul nu funcţionează decât cu o condiţie,ca ceea ce puneţi în gură să aibe posibilitatea de a deveni lichid graţie salivei. Să luăm acum mirosul. Este un simţ care percepe mirosurile,adică emanaţiile gazoase. Nasul are încă raporturi cu materia,dar cu o materie mai subtilă ale cărei particule plutesc în aer. Mai departe,în cazul auzului,nu mai e vorba de particule materiale,ci numai de unde,vibraţii. Şi la fel este pentru văz. Cu vederea suntem aproape de lumea eterică. Deci,vedeţi,cele cinci simţuri sunt ierarhizate,de la cel mai grosier la cel mai subtil.
Dar dacă vrem acum să pătrundem în lumea astrală,nu ne mai putem folosi de cele cinci simţuri. Ne trebuie un alt simţ,care să fie adaptat,adică capabil de a percepe o materie şi mai subtilă. Toţi aceia care nu au dezvoltat acest al şaselea simţ nu pot şti că există o altă materie,o altă regiune,ei nu bănuie că universul e parcurs de alte vibraţii,care ne pot provoca senzaţii mai vaste şi intense. Pentru a atinge un obiect,trebuie să te afli lângă el. Pentru a-l gusta,de asemenea. Pentru a respira un parfum,putem fi,deja,la o anumită distanţă. Pentru a capta un sunet,distanţa poate fi puţin mai mare…Şi pentru vedere,şi mai mare,pentru că ochii sunt astfel alcătuiţi încât ne permit să primim informaţii şi instrucţiuni de foarte departe. Vedeţi din nou cum natura a stabilit foarte inteligent această ierarhie între cele cinci simţuri. Dar ea nu s-a oprit aici,şi acum alte simţuri trebuie să ne pună în contact cu regiuni mai vaste şi mai îndepărtate.
Cât timp fiinţa umană nu şi-a dezvoltat organele care pot să o pună în contact cu regiuni şi entităţi mult mai elevate,ea nu va cunoaşte mare lucru. Ea va scrie,va vorbi,va explica,va critica,va judeca,dar se va înşela tot timpul,pentru că nu cunoaşte decât o parte a realităţii. Dacă vrea să cunoască întreaga realitate,trebuie să exerseze să trezească în ea alte facultăţi pe care le poseda şi înainte,dar care dorm,aşteptând să fie utilizate. Într-o epocă foarte îndepărtată,când omul nu intrase cu adevărat în posesia corpului său fizic,tradiţia iniţiatică spune că trăia tot timpul dedublat,în afara corpului său…Mai târziu,când spiritul său a început să coboare progresiv în materie,el şi-a dezvoltat facultăţi care îi permiteau să lucreze asupra materiei (cele cinci simţuri),în timp ce slăbeau facultăţile sale mediumnice. Dar nu le-a pierdut,le posedă încă.
Priviţi copiii. Până la vârsta de şapte ani nu sunt complet intraţi în corpul lor fizic:aceasta reflectă perioada când umanitatea era în acest stadiu de evoluţie. În acea perioadă,oamenii vorbeau cu spiritele naturii şi cu sufletele morţilor,comunicau cu ele,le întâlneau,şi când mureau ei înşişi,nu ştiau dacă sunt morţi sau vii. Lumea invizibilă,lumea spiritelor era pentru ei cea mai mare realitate;ei pluteau în atmosferă ca şi cum ar fi fost imateriali,şi numai din când în când reintrau în corpul lor fizic. În aceste condiţii,ei nu erau pregătiţi să lucreze asupra materiei. Ori,în evoluţia lor trebuiau să treacă prin aceasta. În prezent,oamenii au ajuns să aibă mijloace intelectuale formidabile pentru a domina materia,dar în acelaşi timp au uitat de existenţa lumii spirituale,au rupt contactul cu ea. La unii,desigur,a rămas o amintire,o intuiţie,dar majoritatea a uitat.
Există două forme de cunoaştere:intelectuală şi spirituală,deci dacă le-am putea dezvolta pe amândouă,e cu atât mai bine. Nu trebuie să uităm că natura însăşi,adică Inteligenţa cosmică are punctul ei de vedere asupra evoluţiei omului:ea a plănuit dezvoltarea fiinţei umane în cele două sensuri,spre materie şi spre spirit. Dar cum e foarte dificil de dezvoltat cele două părţi în acelaşi timp,ea a dat omului secole şi milenii pentru a lucra într-o singură direcţie,lăsând câteva căi deschise în cealaltă,pentru a nu împiedica evoluţia sa spirituală. Deci,pentru epoca actuală,Spiritul cosmic a decis de a permite oamenilor de a se dezvolta în domeniul senzaţiilor,al vederii,al auzului,etc…El îi lasă pe oameni să coboare în materie pentru a o poseda,a o atinge,a o explora,a o cunoaşte,şi mai cu seamă pentru a lucra cu ea.
Nu vă miraţi,aşa este,e un pasaj. Spiritul uman e obligat să coboare,din ce în ce mai profund,în materie pentru a o cunoaşte,pe punctul de a pierde toate amintirile patriei celeste unde trăia în trecutul îndepărtat. Dar,cunoscând din ce în ce mai bine materia,el a făcut numeroase achiziţii,şi mai ales a început să-şi domine materia lui proprie. Pe moment,desigur,numai o mică minoritate este capabilă de aceasta,dar pentru om,scopul existenţei terestre este de a coborî în corpul fizic ca să intre în posesia facultăţilor sale şi să le utilizeze pentru a lucra asupra lumii exterioare.
Când spun că spiritul uman “coboară în materie”,subînţeleg în primul rând în corpul fizic,pentru a se instala,pentru a-l lua în posesie şi a pentru a-i deveni stăpân. Apoi,după ce s-a instalat,el lucrează la rândul său asupra mediului exterior. Aici,de asemenea,manipulează lucruri:el transformă,construieşte,distruge…E o perioadă de involuţie,de coborâre în materie. Dar cum Spiritul divin are proiecte grandioase pentru fiinţa umană,El nu o lasă să coboare indefinit,să se scufunde complet,să piardă contactul cu Cerul şi să-şi uite originile. De îndată ce va atinge un stadiu suficient de posesiune de sine,de stăpânire a propriului creier,a propriilor membre şi tuturor facultăţile sale,de cunoaştere a tuturor proprietăţilor elementelor,atunci alte influenţe,alte forţe,alţi curenţi vor începe să o poarte,să o ridice,şi,progresiv,ea va regăsi facultăţile pe care le poseda în trecut:va cunoaşte în acelaşi timp şi materia şi spiritul.
Se spune în Geneză că Adam şi Eva au mâncat din fructul Arborelui Cunoaşterii Binelui şi al Răului. Aceasta semnifică că nu au vrut să se mulţumească cu cunoaşterea spiritului,şi că au vrut de asemenea să coboare în materie;au început atunci să coboare,şi aici,prin bucurie şi suferinţe,prin sănătate şi boli,studiază –mai mult răul –de milioane de ani. Depindea de ei să rămână sus,în Paradis,să nu fi mâncat decât fructele Arborelui Vieţii eterne,dar,împinşi de curiozitate,au vrut să vadă ce era jos,şi atunci au început să sufere de frig,de obscuritate,de boli şi de moarte.
Omenirea îşi continuă,încă,coborârea…Anumite religii numesc această coborâre “păcatul originar”. Dar o putem interpreta,de asemenea,ca un studiu în care fiinţa umană a vrut să se lanseze. Da,acest Arbore al Cunoaşterii Binelui şi Răului,reprezenta nişte studii de făcut,nişte studii forte dificile,pentru că omul trebuia să înfrunte o materie din ce în ce mai densă. Dar ce era rău în asta? El a ales să coboare să se instruiască,şi a coborât;acum e adâncit în studiile sale până la gât,pe cale de a-şi da seama în ce infern s-a băgat. Pentru moment,el studiază răul,dar într-o bună zi va urca înapoi pentru a studia binele.
Eu cunosc proiectele şi planurile Inteligenţei cosmice,ştiu că atunci când oamenii vor stăpâni şi domina materia graţie celor cinci simţuri,ei vor începe să se avânte spre înălţimi pentru a-şi dezvolta simţurile spirituale. Deci,cei care doresc să avanseze pe drumul evoluţiei,să înceapă să reducă din senzaţiile pe care le încearcă prin cele cinci simţuri pentru a căuta de acum înainte în ei înşişi. Înăuntru e vastitate,bogăţie…trebuie numai să căutăm!
Omraam Mikhael Aivanhov – Centrii si Corpuri Subtile