Omul modern a uitat sa mai ia decizii,de fapt ii este frica de decizii pentru ca in mod natural odata cu ele vine si reponsabilitatea,iar responsabilitatea e pentru oameni maturi. Este o provocare sa fii o fiinta umana daramite o fiinta umana matura,asa ca cel mai simplu e sa ii lasam pe altii sa ia decizii in locul nostru. Astfel renuntam din frica la ceea ce ne face umani si in acelasi timp,la unicul lucru care are puterea de a tese realitatea din noi si din jurul nostru:decizia. Si lasam aceasta putere altora,mai isteti,mai “worldly wise”dupa cum zicea Churchill. Pentru ca in mod sigur daca nu iti asumi responsabilitatea pentru un lucru atunci mai mult decat sigur cineva si-o va asuma pentru tine si isi va crea propria versiune de realitate cu ajutorul tau.
In aceasta idee prezentam in continuare Experimentul Milgram,un experiment uimitor,menit sa ne releveze de ce societatea e in mana unor nebuni ce ii subjuga pe niste fricosi. Pentru o mai clara intelegere a desfasurarii acestui experiment va recomand acest clip:Derren Brown –Experimentul Milgram
Conformism –efectul Milgram (Respectul pentru autoritate )
Cercetator:
Stanley Milgram,profesor de psihologie si director al Departamentului de Cercetare al Universitatii din New York
Ipoteza
Oamenii au in general reactii binevoitoare automate fata de figuri marcante si respectate ale comunitatii,care se impun celorlalti prin prestigiul lor. In mod natural le lipseste reflexul de a pune la indoiala ceea ce spun astfel de persoane,a caror profesiune este de “a sti”,de “a cunoaste”.
Lot de subiecti
40 de subiecti,sanatosi fizic si mental
Desfasurarea experimentului
Un cercetator imbracat intr-o haina de lucru alba si purtand o insigna,a prezentat experimentul sub forma unui studiu al “efectelor”pe care le are pedeapsa in procesul de “invatare si de memorare”.
Un participant denumit “instructor”trebuia sa administreze socuri electrice de intensitate crescanda unui “elev”(alt participant) de fiecare data cand acesta nu raspundea corect. Inainte de a incepe experimentul se presupune ca cel care va fi elevul a invatat o lista de cuvinte imperecheata. La fiecare cuvant spus de “instructor”,elevul trebuia sa raspunda rapid care este corespondentul lui. Pe unul din bratele elevului erau plasati electrozi. Cercetatorul care conducea experienta ii explica elevului ca descarcarile electrice pot deveni la un moment dat extrem de dureroase,insa fara a provoca leziuni permanente.
Cercetatorul si “instructorul”s-au ascuns intr-o incapere alaturata laboratorului in care se desfasura experimentul,dar puteau sa-l auda pe elev prin peretii acestuia. Instructorul s-a asezat in fata unui pupitru de comanda si “aplica pedepse”–socuri electrice –pentru fiecare raspuns eronat. Cu fiecare greseala,“instructorul”crestea tensiunea curentului electric (initial de 15 V). Testul a inceput:impulsurile electrice erau la inceput neplacute,insa nu erau dureroase. Pe masura ce crestea tensiunea curentului aplicat,“elevul”gemea de durere. (intre 75 si 100 V) Cu cat acesta resimtea durerea din ce in ce mai puternic,cu atat scadea puterea sa de a se concentra si erorile se inmulteau. Experimentul a continuat. La 120 V elevul urla,senzatia de durere devenind foarte intensa. La 150 V elevul a implorat sa inceteze experimentul si sa i se permita sa iasa din incapere. La 165 V elevul a implorat din nou instructorul:“Opriti! Lasati-ma sa ies! Opriti,va rog! Vreau sa ies! Va rog!”Dar instructorul a continuat imperturbabil “interogatoriul”(in acest stadiu un singur participant instructor a abadonat experimentul). Impulsurile electrice deveneau din ce in ce mai puternice iar elevii urlau si se contorsionau de durere. Instructorul a continuat,aparent fara sa fie impresionat de suferintele elevului si a crescut tensiunea la 195,210,225 V. Adesea,daca instructorul ezita,se intorcea spre cercetator si il intreba daca sa continue sau nu testul. Cercetatorul a folosit atunci ceea ce se numeste o “incitatie verbala”(fraze stereotipe,special concepute,pentru a-l face pe instructor sa nu renunte:
1. “Va rog sa continuati”,
2. “Experimentul va cere sa continuati”,
3. “Este absolut indispensabil sa continuati.”,
4. “nu aveti de ales,trebuie sa continuati”.
Toate frazele de incitare erau rostite de cercetator pe un ton ferm dar curtenitor. Daca dupa cele 4 incitari verbale subiectul nu mai dorea sa continue,experimetul era incheiat.
Elevii urlau si ii implorau pe instructori sa ii ajute sa iasa din aceasta situatie. Dar instructorii continuau,incitati de cercetator,tensiunea socurilor electrice depasind deja 300 V. Elevii urlau cu un ultim efort ,reusind cu greu sa articuleze si refuzand sa mai raspunda la intrebari. Instructorii au preluat acest refuz ca un raspuns eronat si au crescut in continuare tensiunea. Elevii epuizati nu mai sunt in stare nici sa strige,nici sa se miste. Instructorii activeaza ultima valoare a tensiunii impulsurilor electrice:450 V.
Rezultate
Nici unul din cei 40 de subiecti (oameni obisnuiti,ca noi toti) nu si-au abandonat sarcina de instructor atunci cand victima implora ajutor,nici chiar atunci cand acesta nu mai era capabil sa raspunda. La 300 V s-a oprit un singur subiect. Cel mai uluitor a fost faptul ca doua treimi din subiecti au continuat experimentul pana in faza finala:450 V. (!)
Rezultatele au depasit orice prognostic al specialistilor la momentul respectiv. Acestia estimasera inainte de inceperea experientei un procent infim (1-2%) de subiecti (cu rol de instructori) care sa mearga pana la sfarsit.
Este momentul sa va dezvalui ca elevul era de fapt un actor,dar instructorul,evident,nu stia.
Cum am putea explica ca un individ normal (nici unul nu era pervers sau bolnav psihic) ar fi capabil sa supuna o victima inocenta la un astfel de supliciu ? Raspunsul se afla in prezenta cercetatorului care dadea ordine. Acesta reprezenta pentru cei 40 de subiecti autoritatea,persoana care stie intotdeauna ce face. In mod automat,nu punem la indoiala statutul unei astfel de persoane.
Variatii experimentale
Si alte studii ale profesorului Milgram au avut ca scop confirmarea aceleiasi ipoteze. Elementul diferit fata de cel din experimentul precedent a fost ca cercetatorul a luat locul elevului. Rolurile au fost inversate. In aceasta situatie,100% din subiecti au refuzat sa administreze chiar si o singura secventa de impulsuri electrice de intensitate crescuta la cererea fostei victime.
Momentul devenea critic pentru cercetator. Nici nu se punea problema ca instructorul sa continue experimentul.
In alta versiune,insusi cercetatorul il roaga pe instructor sa inceteze experimentul,contrar dorintei victimei de a continua.
Toate aceste variante ale experiementului initial au confirmat supunerea subiectilor fata de directiile trasate de autoritate.
Linkuri utile
[...] sursa1,[...]