Comments on: Multumesc

By: admin

admin — Fri, 17 Jul 2009 05:23:14 +0000

Multumesc de link, am vazut ca sunt o comunitate frumoasa. Eu ma gandeam la ceva un pic diferit, o comunitate care actioneaza din interiorul actualei societati si o schimba de acolo, nu neaparat la un fel de enclava, sau ceva separat. Nu stiu nici eu exact cum va arata dar asta nu cred ca va ii va impiedica nasterea Dupa cum am zis se va naste natural, asa ca venirea primaverii, va fii o consecinta.
O zi frumoasa.

By: Luminita

Luminita — Mon, 13 Jul 2009 13:17:56 +0000

Unul dintre discursurile lui Eckart Tolle a avut loc in Findhorn, in Scotia. Cautand apoi Findhorn pe Internet, am aflat ca e vorba de o fundatie, o comunitate spirituala, ceva ce nu imi inchipuiam ca poate exista. Auzisem doar de ashramuri precum cel al lui Osho, dar aici e altceva. Evident ca ce am aflat e ceea ce se scrie pe site-ul acesta. Pentru edificare, mi-ar placea sa merg acolo. Mi-ar placea sa merg oricum, ce mai. Dar n-am putut sa nu ma gandesc la comunitatea ta spirituala, asa ca-ti trimit link-ul sa vezi in ce masura se potriveste cu idealul tau. Am cochetat chiar cu ideea existentei unei astfel de comunitati la noi in tara. Nu mi-am putut reprezenta clar cum ar putea fi, noi suntem un popor cu o personalitate anume, suntem surprinzatori, ne surprindem si pe noi insine…asa ca o astfel de zona ar putea fi caracterizata de la “extraordinar de…” pana la “ingrozitor de…”. Dar ar fi a noastra, alcatuita dupa chipul si asemanarea noastra. Si m-as duce si acolo cu drag.

http://www.findhorn.org/whatwedo/vision/vision.php

O zi faina, tuturor!

By: admin

admin — Wed, 01 Jul 2009 22:02:04 +0000

Da, Luminita, asa e in legatura cu gruparile noi, sunt total de acord. Tocmai de aceea am zis ca noua comunitate se va naste ca o consecinta trezirii individului. Va fi o familie frumoasa, numeroasa, in care comunicarea va fi cel mai important lucru si in care nimeni nu e lasat pe dinafara, in care fiecare celula e importanta iar comunitatea pune tot sistemul imunitar la bataie pentru ea cand este cazul.

“Oamenii treziti, in sens spiritual” au format si formeaza oricum mici comunitati pe unde au stralucit ei. Eu cred ca aceasta chiar e o provocare pentru noul individ, sa invete sa se organizeze la nivel social astfel incat constiinta sa sa aiba toate conditiile pentru a inflori. Nu cred ca un Buddha azi poate arata ca un Budhha de acum 2500 ani. Nu mai e de ajuns sa fie intelepti ci si inteligenti. Nu e de ajuns sa stie cum sa ne traim traiul, trebuie sa stie si cum il castigam. Eu sunt de parere ca noul Buddha, odata trezit va cauta cai de comunicare cu alti Buddhasi pentru a-si conjuga eforturile in organizarea sociala, in crearea acestui tip de comunitate. Nu cred ca va trebui pentru asta sa se adune laolata intr-un punct anume, tehnologia ne permite de mult sa comunicam intre noi oriunde ne aflam pe planeta

Nu sunt sigur cum va arata clar aceata familie ca relatii la nivel social, dar stiu sigur ca daca se va naste se va naste ca o cnsecinta a trezirii spirituale sau cel putin a recunoasteri nevoii de a te manifesta liber la nivel spiritual a fiecarui individ. Dupa cum spuneai “Cred ca dpdv spiritual suntem celule ale aceluiasi organism mare numit omenire” asadar, in momentul in care ultima celula va vibra plina de bunastare trupul se va simti bine Cat timp il va durea o masea va fi neliniste la nivelul intregului organism. Dupa cum spune o frumoasa parabola, Iisus nu e in rai asa cum se crede, el a ales sa ramana la portile raiului, si nu va intra decat dupa ce ultimul om va ajunge acolo. Cand ultimul om va deveni fiinta umana, cred ca vom trece la experienta urmatoare, la lectia urmatoare. Dar pentru asta trebuie sa stim toti de toti, e nevoie de comunicare la nivel global, de comunitate.

Poate ma insel, nu sunt sigur de ce zic, poate comunitatea asta e mai mult o dorinta de a mea, sau poate deja s-a nascut si nu o vad eu

O zi frumoasa!

By: Luminita

Luminita — Wed, 01 Jul 2009 14:39:18 +0000

Da, da, sunt mai limpede acum. Se cuvine sa limpezesc si eu ceva: am spus ca, daca oamenii treziti se vor constitui intr-o grupare clar delimitata, aceasta se va transforma intr-o secta, dar nu in sens propriu, de grupare protestatara sau asa ceva, ci in sensul atitudinii de tip sectar. Ori de cate ori oamenii au simtit nevoia sa se grupeze in forme comunitare distincte, au realizat, vrand-nevrand o forma de separatie: aderand si sustinand valori proprii si respingandu-le pe cele ne-proprii. In viziunea mea despre realitate, oamenii treziti, in sens spiritual, nu mai adera la nimic si nici nu resping nimic. I-as putea imagina ca pe luminile unui oras noaptea, radiind pe toata suprafata acolo unde este nevoie. Ce sa faca ei intr-o comunitate a lor? Fie ea si sub forma unei familii si chiar fericite.:) Ei exista peste tot si sunt foarte fericita pentru asta.
Au zis-o bine cei doi baieti. Cred ca dpdv spiritual suntem celule ale aceluiasi organism mare numit omenire. Ceea ce pare sa difere e numai tipul de experiente pe care-l avem. Cu ceva vreme in urma am decis , pentru mine, sa respect tot ceea ce un om a ales sa traiasca, indiferent daca socialmente se numeste bun sau rau. Recunosc ca nu-mi iese intotdeauna, dar ma straduiesc, fiindca consider acesta o reusita personala foarte mare: sa constientizez ca fiecare este aici pentru a se juca, intr-un spatiu comun jocul care-i este necesar pentru a se descoperi si defini pe sine. Sunt momente in care cred ca cel de langa mine ma perturba cu jocul lui, si inteleg apoi ca ceea ce face el, e parte din jocul meu si imi amintesc apoi ca nu trece nicio clipa fara ca eu, si fiecare din noi sa nu-i atingem in orice fel pe ceilalti. Si-mi reamintesc cum noi suntem una, in esenta. Si apoi uit, dar…imi amintesc iarasi.:)
Toate bune si iti multumesc!
Cu drag.

By: admin

admin — Wed, 01 Jul 2009 06:27:22 +0000

Salut!

Cred ca familie ar fi un alt cuvant potrivit pentru comunitatea imaginata Si avand o asemenea viziune, precum cea descrisa mai sus, asupra existentei si asupra lor insisi, coroborat cu experientele traite si realitatea inconjuratoare nu cred ca se pune problema de a forma o secta.

Sa iti raspund la intrebari:

#1 spui ca un om dominat de panica si teroare nu poate fi considerat fiinta umana. De ce? Si ce poate fi considerat?

Poate fii considerat om. In versiunea mea de realitate, oamenii nu sunt fiinte umane, cel putin nu toti. Ne nastem oameni, adica fiinte umane doar la modul potential, asta pana cand alegem sa ne nastem, la nivel spiritual, ca fiinte umane, ca Fiinta ce intelege ca experimenteaza sub forma umana. Cred ca cel mai bine au zis-o baietii acestia doi:

“We are not human beings on a spiritual journey. We are spiritual beings on a human journey.” – Stephen R. Covey

“We are not human beings having a spiritual experience. We are spiritual beings having a human experience.” – Teilhard de Chardin

Cred ca asta e diferenta fundamentala dintre oameni si fiinte umane, faptul ca iti intelegi natura, si asta nu doar la nivel intelectual. Odata ce iti intelegi natura, intelegi si faptul ca exista lucruri mult mai importante decat frica, nu mai poti fi dominat si manipulat ca inainte. Deci nu am spus-o la modul depreciativ, omul e o fiinta umana in asteptare si devine uman cand renunta la frica

#2 De asemenea spui:”Consider ca pe ceilalti si mai ales pe noi insine trebuie sa ne privim asa cum o mama (normala) isi priveste…” Care ceilalti? Inteleg ca te straduiesti sa separi nitel oamenii, insa nu inteleg categoriile.

Cand spun “ceilati” ma refer la restul oamenilor, in special cei cu care interactionam. Nu doream sa fac nici o categorisire, vorbeam doar de o atitudine in momentul in care interactionam atat cu noi insine cat si cu… ceilalti, restul oamenilor. Nu am dorit sa fac vreo categorisire in exprimarea mea. Nu imi e rusine sa recunosc ca fac aceste clasificari, categorisiri foarte des in interactiunile pe care le am, dar vreau sa ma debarasez de viziunea asta. Pe zi ce trece vad ca lumea nu e decat o reflexie a propriei fiinte. De cate ori vad un egoist imi cam dau seama “e nevoie de un egoist ca sa recunoasca alt egoist” Dar dupa cum spuneam, in exprimarea de mai sus nu am dorit sa fac vreo discriminare de nici un fel: pur si simplu ceilalti = toata suflarea umana in afara de mine

#3 Mai incolo le esti recunoscator celor “rai”

Da, si am scris “rai” intre ghilimele tocmai pentru ca nu sunt rai in esenta ci sunt inconstienti, exact ca si noi, ca si mine de altfel, intr-o masura calitatea de a fi “rau” o am si eu, cred ca doar masura conteaza

#4 Of. In final intru in ceatza de-a binelea: “Comunitatea se va naste cand ” libertatea unui numar suficient de mare de oameni sclipitori va fi in pericol.” Cum sa fie libertatea in pericol?

Libertatea e in pericol in mometul in care esti fortat sa alegi impotriva a ceea ce simti sau vrei, e atat de simplu. Si e normal pentru ca libertatea e spatiul de joaca in care omul se descopera pe sine si poate deveni uman. Este foarte periculoosa libertatea asta pentru societate, vei vedea asta din ce in ce mai frecvent de acum. Deci raspunsul e: libertatea e in pericol in momentul in care nu vei mai vedea locuri de joaca pentru sufletelul tau, ci doar strazi, semafoare, politisti, si trotuare pe care nu mai incap doi oameni tinandu-se de mana.

Sper ca nu mai esti in ceata si esti mult mai limpede acum.

Cu un pic de graba si un pic mai multa prietenie,
Ovidiu

By: Luminita

Luminita — Tue, 30 Jun 2009 12:08:15 +0000

Buna,
Ma aflu foarte impresionata de scrisoarea ta de multumire.
Probabil ca esti tare bun la suflet de vreme ce te gandesti la o comunitate traitoare a realitatii, pe care ai strange-o in brate, nu alta. Viziunea ta nu este utopica, cu atat mai mult cu cat comunitatea respectiva chiar exista. Vorba vine, comunitate, ceea ce au in comun este un asa zis spatiu spiritual. Si e bine asa, pentru ca, daca s-ar constitui intr-o grupare clar conturata, imediat s-ar transforma intr-o secta. Oamenii dedicati Cunoasterii creaza acum la un anumit nivel si fac lucruri minunate. Si de asemenea ajung sa comunice intre ei pe cai si in momente nebanuite. Dar tu stii asta, desigur.
Sunt pasaje in mesajul tau pe care marturisesc ca nu le-am inteles: spui ca un om dominat de panica si teroare nu poate fi considerat fiinta umana. De ce? Si ce poate fi considerat? De asemenea spui:”Consider ca pe ceilalti si mai ales pe noi insine trebuie sa ne privim asa cum o mama (normala) isi priveste…” Care ceilalti? Inteleg ca te straduiesti sa separi nitel oamenii, insa nu inteleg categoriile. Mai incolo le esti recunoscator celor “rai”. Of. In final intru in ceatza de-a binelea: :Comunitatea se va naste cand ” libertatea unui numar suficient de mare de oameni sclipitori va fi in pericol.” Cum sa fie libertatea in pericol? Indraznesc sa sper ca imi vei raspunde daca si cand vei avea tu timp. Speranta vine din faptul ca, in ciuda acestor catorva nelamuriri, consider mesajul tau de-o frumusete naturala unica. Subiectiv vorbind, e scris pe o muzica ce-mi place.
Cu drag.