O persoana vrea sa fie admirata pentru ca nu are respect de sine. Suntem crescuti cu sentimentul de vinovatie care este profund ancorant in fiinta noastra. Inca de la inceput suntem condamnati de parinti,dascali,preoti,politicieni,de intreaga societate. Unui copil i se repeta acelasi lucru:“Ceea ce faci nu este bine. Tu faci ceea ce nu ar trebui si nu faci ceea ce ar trebui sa faci”. Fiecarui copil i se da impresia,direct sau indirect,ca nu este dorit cu adevarat,ca parintii sai sunt obositi,ca este tolerat,ca este o povara. Acest lucru duce al formarea unei rani profunde in fiecare om si de aici apare si respingerea de sine. Cautam admiratia celorlalti pentru a obloji aceasta rana.
Admiratia este un fel de compensatie. Este mai mult decat suficient daca tu te respecti;nu mai ai nevoie de admiratie daca tu te iubesti,nu mai exista dorinta,pentru ca incepi sa te compromiti in momentul in care cauti sa fii admirat de catre ceilalti. Trebuie sa te ridici la inaltimea asteptarilor lor,numai atunci vei fi admirat. Trebuie sa fi in conformitate cu spusele lor,nu mai poti trai o viata libera.
Osho –ABC-ul iluminarii,Editura PRO
Da este adevarat dupa parerea mea ca daca nu te accepti tu pe tine,si tu pe tine sa te apreciezi,devii sclav,ca un drogat care ar fi in stare sa faca multe lucruri pentru ca sa isi primeasca doza.Deci sa fim mai buni cu noi si sa avem mai multa incredere in noi ca o meritam. Dar trebuie,noi sa ne educam,asa cum altii ne-au invatat sa ne simtim vinovati,noi trebuie sa invatam sa ne acceptam si sa avem mai multa rabdare cu noi insine.